As vrea…
As vrea sa vina ziua in care sa ma dezbrac de retineri, de bun simt, de modestie, de diplomatie si sa spun tot tuturor…Mai simtim, din cand in cand, nevoia de a da jos masca noastra cea de toate zilele si de a ne arata in toata splendoarea…de cele mai multe ori cred ca “splendoarea” ar fi cu efect negativ. Iubesc oamenii, imi place sa-i analizez, sa-i simt, sa-i descopar, sa-i ajut…dar, cateodata …..
In curand o sa vreau sa fac o lista :
1. Ce regret..
2. Ce nu am spus niciodata..
Vreau sa trec linia de sosire la care am ajuns si sa descopar alt traseu..ma pregatesc pentru o cursa mai grea de data asta. Am ajuns la un nivel de saturatie si simt ca stagnez…e cazul sa ma misc, dar nu inainte de a rezolva niste aspecte…
In primul rand , felicitari pentru postari ! Analizand pe aici , mi-a placut foarte mult felul tau de a scrie , conceptia ta asupra lumii si a vietii, toate acestea sunt de apreciat .
”Subliniez” ce ai spus mai sus in acest post care mi-a starnit interesul de prima data cand i-am vazut titlul si am zarit o asemanare cu mine , aceea ca cele mai mari dureri sunt cuvintele pe care nu le poti ”pronunta”…
Inca o data felicitari si multa bafta pe viitor !
Multumesc mult pentru aprecieri:)